Călătorii de cateheze

Sfântul Josemaría a hotărât să se lanseze personal pentru a întări persoanele în credinţă, şi să le dea socoteală despre speranţa sa. Pornind din 1970 a făcut lungi călătorii prin diferite ţări ale lumii.

Cu un grup de țăranii mexicani

Din 1970, fondatorul lui Opus Dei a voit să întreprindă lungi cateheze itinerante în diferite ţări. Dacă între credincioşi se răspândeau îndoiala şi nesiguranţa, era timpul de „a se coborî în arenă”, cum îi plăcea să spună, pentru a întări în credinţă şi a proclama doctrina bună la atâtea persoane. Metoda era acela potrivit lui: contactul personal, care rămânea prezentă cu fiecare din cei prezenţi, în ciuda mulţimilor care veneau să-l asculte. Întrebări şi răspunsuri, aplauze şi rugăciuni, episoade şi adevăruri proclamate cu voce tare.

1970 în Mexic

Cu un grup de țăranii mexicani

A început în mai 1970 concomitent cu pelerinajul la Guadelupe. A primit multe grupe de diverse persoane. Erau şi ţărani din statul Morelos, unde credincioşii lui Opus Dei împreună cu alte persoane fundaseră şcoli agricole. Lor le spunea: „Toţi, voi şi noi, suntem preocupaţi ca să puteţi îmbunătăţi, ca să ieşiţi din această situaţie, aşa încât să nu aveţi preocupări economice... căutăm ca şi fiii voştri să dobândească cultura: veţi vedea cum toţi împreună vom reuşi şi că aceia care au talent şi dorinţă de a studia vor ajunge foarte sus. La început vor fi puţini, dar cu anii... Şi cum vom face? Ca cel ce face o favoare?... Nu fiii mei, aceasta nu! Nu v-am spus că suntem toţi egali?”

1972 în Peninsula Iberică

În 1972 s-a angajat într-un circuit de două luni în diferite oraşe din Spania şi Portugalia, cu programe dense de întâlniri de orice fel, din care a rămas mărturie filmată. A fost o călătorie epuizantă, care contrastează cu forţa sufletului pe care Părintele emana în filme. Se supunea la cele mai variate întrebări, răspundea cu politeţe, cu simpatie, cu simplitatea unui catehet dar cu doctrina unui teolog şi credinţa unui sfânt. Oamenii îi puneau întrebări despre sacramente, despre devoţiunea către Madona, despre rugăciune, despre familie, despre chestiuni, în fine, care în general erau dezbătute în opinia publică nu fără a deriva din ea perplexităţi în suflete.

O întâlnire în timpul călătorii de cateheze în 1974

„În întâlnirile cu Domnul nostru apostolii tratau despre toate: in multis argumentis, spune Sfânta Scriptură. Întâlnirile noastre au această savoare evanghelică: vă vorbesc încântător despre doctrina şi despre practica doctrinei lui Cristos, în familie. Vedeţi că nu exagerez când spun că Opus Dei este o mare cateheză”.

Încuraja persoanele să-i pună întrebări „impertinente” şi mulţi nu făceau să le repete.

„Părinte, cum celebraţi Sfânta Liturghie şi cum faceţi mulţumirea după împărtăşanie?

„Aceştia vor să mă spovedesc în public!”

Dar răspundea, vorbind de angajamentul de a prelungi mulţumirea până la amiază şi din acel moment înainte se pregătea la Sfânta Liturghie care urma. Cine a întrebat a obţinut o sugestie stimulantă.

Sfântul Josemaría binecuvântează un bebeluș în Argentina

„Părinte, care virtuţi le socotiţi mai importante pentru un învăţător?”

„Slujesc toate, dar mai ales trebuie să arătaţi elevilor o foarte mare lealitate”.

„Părinte, cum să-i ajutăm pe prieteni să recupereze credinţa pe care zic că au pierdut-o?”

„Dacă au avut într-adevăr credinţa, poate nu au pierdut-o. Se poate ca deasupra credinţei s-a pus o coajă, şi alta şi încă o alta: o serie de straturi de indiferenţă, de lecturi rău digerate, poate împrejurări şi obiceiuri deviate. Te sfătuiesc, mai întâi, roagă-te”.

„Părinte, cineva spune că ar trebui să înveţe copiilor toate religiile pentru ca să aleagă când vor fi mari...”

Şi aşa mai departe cu întrebări şi răspunsuri de o spontaneitate surprinzătoare. Predica sa în acele săptămâni a ajuns la mai mulţi de o sută cincizeci de mii de persoane. Şi în orice oraş voia să viziteze unele mănăstiri de clauzură pentru a da mărturie despre iubirea sa pentru viaţa contemplativă şi să ceară rugăciuni de la călugăriţe.

1974 în America de Sud

Între mai şi august 1974 a făcut o călătorie în America de Sud: Brazilia, Argentina, Chile, Peru, Ecuador şi Venezuela. Din nou voia să întărească sufletele în credinţă, în iubirea Bisericii şi a Papei, şi în fidelitatea faţă de Magisteriu. Întâlnirile au fost peste tot numeroase şi aglomerate, cum dau mărturie imaginile filmate. În Peru un mare deranj bronhial l-a constrâns să stea la pat cu preocuparea evidentă a medicilor. Cu toate că încă nu s-a restabilit cu totul, a voit să reia predicile. Când la întâi august a ajuns în Ecuador, soroche sau răul de înălţime îl lovi cu o violenţă neobişnuită şi medicii i-au prescris să suspende activitatea. Dar se sforţă, ca să fie mai târziu în Venezuela, pentru a lua parte la diferite întâlniri în ciuda febrei mari.

Sfântul Josemaría, bolnav în timp ce se îmbarca în avion, la plecarea din Venezuela

1975, din nou în America

În februarie 1975 s-a întors în America. A vizitat Venezuela şi Guatemala. În această ultimă etapă cade din nou bolnav: a rămas astfel fără forţe încât a fost constrâns să pună capăt călătoriei înainte de a o prevedea.

Convertire

În toate întâlnirile americane a insistat asupra necesităţii convertirii, punând accentul asupra recurgerii frecvente la Spovada sacramentală. Spunea că dacă şi o singură persoană s-a spovedit, ar socoti utilă propria călătorie.

www.josemariaescriva.info