„Trăim timpul milostivirii. Acesta este timpul milostivirii. Este atâta nevoie astăzi de milostivire şi este important ca credincioşii laici să o trăiască şi să o transmită în diferitele contexte sociale. Mergeţi înainte!", a spus Papa Francisc acum câteva zile.

Anunţarea Jubileului a avut loc cu ocazia celei de-a doua aniversări a alegerii Papei Francisc, în timpul predicii de la Liturghia penitenţială prin care Sfântul Părinte a deschis iniţiativa intitulată „24 de ore pentru Domnul". Această iniţiativă, propusă de Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare, urmăreşte deschiderea în lumea întreagă a bisericilor pentru o perioadă mai lungă de timp, cu scopul de a-i invita pe oameni să celebreze Sacramentul Reconcilierii. Tema pentru acest an a fost luată din Epistola Sf. Paul către Efeseni: „Dumnezeu bogat în milostivire" (Efeseni 2,4).

Deschiderea acestui apropiat Jubileu va avea loc la a 50-a aniversare a încheierii Conciliului Vatican II, în 1965.

Este un eveniment de o mare însemnătate, impulsionând Biserica să continue lucrările începute cu acest Conciliu.

În timpul Jubileului, lecturile de duminică din timpul de peste an vor fi luate din Evanghelia lui Luca, cel căruia i se spune „Evanghelistul milostivirii". Dante Alighieri îl descria ca „scriba mansuetudinis Christi", „naratorul milostivirii lui Cristos". Există multe parabole cunoscute prezente în Evanghelia lui Luca: a oii rătăcite, a monedei pierdute, a tatălui milostiv.

Anunţarea oficială şi solemnă a Anului Sfânt va avea loc în Duminica Divinei Milostiviri, sărbătoare instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi celebrată în duminica de după Paşte.

În tradiţia veche ebraică, Anul Jubiliar, care era celebrat tot la 50 de ani, avea ca scop refacerea egalităţii între toţi copiii lui Israel, oferind noi posibilităţi familiilor care şi-au pierdut bunurile sau chiar şi libertatea personală. În plus, Anul Jubiliar amintea bogaţilor că va veni un timp când sclavii israeliţi vor deveni din nou egalii lor şi vor putea să îşi reclame drepturile. „Dreptatea, după Legea lui Israel, consta mai presus de toate în protejarea celor slabi" (Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Tertio millenio adveniente, nr. 13).

Tradiţia catolică a Anilor Sfinţi a început cu Papa Bonifaciu al VIII-lea, în anul 1300. Respectivul Pontif a dorit un astfel de Jubileu în fiecare secol. După 1475 – pentru a permite fiecărei generaţii să aibă parte de cel puţin un An Sfânt – Jubileele ordinare au fost fixate a fi celebrate la 25 de ani. Dar şi în afara acestui ritm poate să fie anunţat un Jubileu extraordinar, atunci când există un eveniment de o importanţă particulară.

Până acum au fost celebraţi 26 de Ani Sfinţi, ultimul fiind Marele Jubileu al Anului 2000. Obiceiul convocării de Jubilee extraordinare datează din secolul al XVI-lea. Ultimii Ani Sfinţi extraordinari, care au fost celebraţi în secolul trecut, au fost: în 1933, proclamat de Papa Pius al XI-lea pentru a celebra 19 secole de la Răscumpărare, respectiv în 1983, proclamat de Papa Ioan Paul al II-lea, la 1950 de ani de la acelaşi eveniment – anul 33 dC, anul Răscumpărării.

Biserica Catolică a dat Jubileelor evreieşti o mai mare semnificaţie spirituală. Aceasta constă într-o indulgenţă deschisă tuturor, care înseamnă nu ştergerea păcatelor ci ştergerea pedepselor asociate păcatelor deja spovedite. Anul Jubiliar oferă posibilitatea înnoirii relaţiei cu Dumnezeu şi cu semenii, o oportunitate de aprofundare a credinţei şi de trăire cu un angajament înnoit a mărturiei creştine. Prin Jubileul Milostivirii, Papa Francisc doreşte să concentreze atenţia asupra Dumnezeului cel milostiv, care îi invită pe toţi să se întoarcă la El. Întâlnirea cu Dumnezeu inspiră în om virtutea milostivirii.

Ritul iniţial al Jubileului constă în deschiderea Porţii Sfinte. Această Poartă este deschisă doar în timpul Anului Sfânt şi rămâne închisă de-a lungul celorlalţi ani. Fiecare dintre cele patru Bazilici Majore din Roma, San Pietro, San Giovanni in Laterano, San Paolo fuori le mura şi Santa Maria Maggiore, are o Poartă Sfântă. Ritul deschiderii Porţii Sfinte ilustrează simbolic ideea că, în timpul Jubileului, credincioşilor le este oferită o „cale extraordinară" spre mântuire. Porţile Sfinte ale celorlalte Bazilici vor fi deschise după deschiderea Porţii Sfinte din Bazilica San Pietro.

Milostivirea este o temă foarte dragă Papei Francisc, aşa după cum se vede şi din motoul episcopal pe care şi l-a ales: „miserando atque eligendo". Citatul este luat dintr-o predică a Sf. Beda Venerabilul, în timpul căreia acesta comenta pasajul evanghelic cu chemarea Sfântului Matei: „Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me" (A văzut Isus un vameş şi de vreme ce l-a privit cu sentiment cu milostivire şi l-a ales, i-a spus: Urmează-mă). Este vorba de o predică despre milostivirea divină, iar o posibilă traducere a motoului actualului Pontif este: „cu privire de milostivire".

La primul Angelus de după alegere, Sfântul Părinte spunea despre cuvântul milostivire că „schimbă totul". „Este tot ce putem simţi mai bună: schimbă lumea. Un pic de milostivire face lumea mai puţin rece şi mai dreaptă. Avem nevoie să înţelegem această milostivire a lui Dumnezeu, pe acest Tată milostiv care are atâta răbdare" (17 martie 2013). Similar, la Angelusul din 11 ianuarie 2015, spunea: „Este atâta nevoie astăzi de milostivire şi este important ca credincioşii laici să o trăiască şi să o transmită în diferitele contexte sociale. Mergeţi înainte! Noi trăim timpul milostivirii, acesta este timpul milostivirii." Apoi, în Mesajul pentru Postul Mare 2015, Sfântul Părinte exclama: „Ce mult doresc ca locurile în care este prezentă Biserica, în parohiile şi comunităţile noastre în mod deosebit, să devină insule de milostivire în mijlocul mării indiferenţei!"

În exortaţia apostolică „Evangelii gaudium" a folosit cuvântul milostivire foarte des.

Papa Francisc a încredinţat Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare organizarea Jubileului Milostivirii.

Lista Anilor Jubiliari şi Papii lor:

1300: Papa Bonifaciu al VIII-lea
1350: Papa Clement al VI-lea
1390: proclamat de Papa Urban al VI-lea, prezidat de Papa Bonifaciu al IX-lea
1400: Papa Bonifaciu al IX-lea
1423: Papa Martin al V-lea
1450: Papa Nicolae al V-lea
1475: proclamat de Papa Paul al II-lea, prezidat de Papa Sixtus al IV-lea
1500: Papa Alexandru al VI-lea
1525: Papa Clement al VII-lea
1550: proclamat de Papa Paul al III-lea, prezidat de Papa Iulius al III-lea
1575: Papa Grigore al XIII-lea
1600: Papa Clement al VIII-lea
1625: Papa Urban al VIII-lea
1650: Papa Inocenţiu al X-lea
1675: Papa Clement al X-lea
1700: deschis de Papa Inocenţiu al XII-lea, închis de Papa Clement al XI-lea
1725: Papa Benedict al XIII-lea
1750: Papa Benedict al XIV-lea
1775: proclamat de Papa Clement al XIV-lea, prezidat de Papa al Pius VI-lea
1825: Papa Leon al XII-lea
1875: Papa Pius al IX-lea
1900: Papa Leon al XIII-lea
1925: Papa Pius al XI-lea
1933: Papa Pius al XI-lea
1950: Papa Pius al XII-lea
1975: Papa Paul al VI-lea
1983: Papa Ioan Paul al II-lea
2000: Papa Ioan Paul al II-lea
2015: Papa Francisc