Foarte umani, foarte divini (XX): Vrednic și drept este: justiția (I)
Justiția începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința. Noul articol al seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.
Foarte umani, foarte divini (XVII): Puterea delicată a încrederii
Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.
Foarte umani, foarte divini (XVI): Obediența, deschiderea inimii
Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.
Foarte umani, foarte divini (XIV): Cuvinte adevărate pentru a ilumina
Isus și primii discipoli au dat dovadă de o mare dragoste pentru adevăr, fiind siguri de a comunica o noutate care umple viața de bucurie.
Foarte umani, foarte divini (XIII): Din toată inima ta
Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.
Foarte umani, foarte divini (IX): Harul de a-L privi pe Dumnezeu
Câteva virtuți care ne pregătesc să fim suflete contemplative în viața obișnuită.
Foarte umani, foarte divini (VI): Până la punerea în practică
Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale ce configurează prudența, virtute esențială pentru a face binele în singurele adevărate condiții: aici și acum.
Foarte umani, foarte divini (V): Ca să fim prieteni
Orice prietenie autentică presupune un efort la fel de bun pentru a intra în viața altora cât și pentru a le lăsa un spațiu în noi. În acest al cincilea articol trecem în revistă câteva virtuți care ne ajută în această sarcină.
Foarte umani, foarte divini (III): Să căutăm sentimentele lui Cristos
În acest al treilea articol ajungem până în interiorul virtuților: natura lor, cum ne orientează ele activitatea și pentru care motiv ne fac mai liberi.
Foarte umani, foarte divini (II): Drumul se află în noi înșine
Harul botezului, virtuțile teologale sau demnitatea noastră de copii, iată forțe ce ne conduc la Dumnezeu.